O poveste a timurilor noastre: epidemia de holera din 1832

 Acum ca suntem cu totii inchisi si incercam sa supravietuim amenintarii din ce in ce mai mari a VIRUSULUI, m-am gandit ca ar fi interesant sa impartasesc cu dumneavoastra un eveniment de la inceputul carieri doctorului Samuel Gaskell. Ma intreb cate comparatii veti putea face cu situatia zilelor noastre.

Samuel a studiat medicina in Edinburgh si in ianuarie 1832 (anul in care a absolvit) orasul a fost lovit de o epidemie de holera. Samuel a ingrijit pacientii cu holera in timpul lunilor de iarna si pana in mai 1832 acesta primise recomandari foarte bune de la James Syme, profesorul lui de chirurgie clinica si dr. J. Machintos un alt profesor al sau.

Aceasta epidemie insa nu era limitata la orasul Edingburgh. Manchester a fost de asemenea lovit de aceasta boala iar in noiembrie 1831 un Consiliu de Sanatate a fost desemnat sa gestioneze criza. Consiliul a desemnat doua spitale pentru cazurile de holera, unul in Knot Mill, Deansgate si celalalt in Swan Street, New Cross, Ancoats. In iunie 1832, Samuel se muta in Manchester pentru a incepe munca la spitalul de pe Swan Street, o veche fabrica de trei etaje care a fost convertita in spital special pentru aceasta epidemie. Colegii sai erau dr. Charles Phillips, George Shaw si William Charles Henry, fiul unui prieten a verisoarei lui Elisabeth Gaskel dr. Henry Holland. In aceasta perioada un alt medic, dr. James Kay - care mai tarziu a devenit prieten de familie cu familia Gaskell - practica la un dispensar numit Ardwick and Ancoats. Acesta numai ce publicase o carte numita "Conditia morala si fizica a clasei muncitoare din industria bumbacului din Manchester" (1832). Profesorul John Chapple explica cum lucrarea acestuia a acumulat un val de animozitati iar Kay a fost acuzat ca se implica si interfereaza cu tratamentul pacientilor internati la Swan Street. Samuel Gaskell i-a luat apararea lui Kay cand acesta a negat aceste acuzatii. [1] James Kay devine Sir James Kay Shitterworth dupa casatoria acestuia in 1842 cu Lady Jannet Shittelworth din Lancashire. [2]

Cat a fost in Manchester, Samuel Gaskell a fost aproape de fratele lui mai mare William, care catre sfarsitul lunii septembrie / inceputul lunii octombrie si-a adus tanara sotie, Elisabeth, sa locuiasca pe Dover Street [3]. Acestia au fost in Whales pe perioada verii unde au avut nunta, asadar nu au fost in preajma cand Samuel a fost acuzat de furtul de cadavre. In timp ce pacientii de holera din clasa de mijloc erau tratati acasa, pacientii din clasa muncitoare erau transportati la spitalele special amenajate folosind carute speciale. Spitalele de holera au iscat o puternica opozitie din partea cetatenilor din zonele mai sarace. Victimele erau adesea ingropate aproape de casa fara o ceremonie din cauza fricii de autopsie. Carutele care transportau pacientii aveau adesea nevoie de protectia politiei iar catre varful epidemiei vizitele in spitalele de holera au fost interzise in intregime.

Pe 1 septembrie 1832, 28 de victime au fost ingropate, printre acestea John Brogan, un baiat de 3 ani care murise la spitalul de pe Swan Street. Bunicul copilului, care il ingrijise, a fost suspicios si a cerut ca sicriul copilului sa fie exhumat si corpul inspectat. O analiza post mortem nu era necesara deoarece cauza mortii nu a fost suspicioasa cu toate acestea suspiciunile bunicului s-au dovedit a fi intemeiate deoarece dupa exhumare s-a dovedit ca, capul copilului fusese inlaturat si inlocuit cu o caramida.

La cateva ore dupa constatare o multime de cateva mii de oameni, care purtau sicriul cu trupul decapitat al copilului, a iesit pe strazile principale din Manchester si o adevarata revolta a inceput. Manifestantii au spart ferestre, au daramat pereti si au fortat portile spitalului. O parte din pacienti au fost luati acasa de membrii familiilor, unii ajungand acasa altii insa au cazut si au murit in strada in drum spre casa. Paturi, mobila si lenjerii au fost distruse si furate. Samuel Gaskell si colegul sau dr. Lynch, un rezident la spital erau de garda la momentul revoltelor si au fost obligati sa fuga. Intr-un final un regiment de HUSARI de la Baracile Hulme au fost detasati pentru dispersarea multimii. Registrele bisericii din 2 septembrie 1832 arata doar ca nu s-a perceput nici o taxa pentru inhumarea tanarului Brogan deoarece corpul acestuia era incomplet. [4]

O investigatie a fost demarata de Consiliul de Sanatate in urma caruia Samuell si colegii sai au fost exonerati in urma dovezilor care in incrimnau pe Robert Oldham  - un nou farmacist din cadru spitalului- care a fost vazut inlaturand capul copilului in secret in timpul noptii. In plus Consiliul a laudat munca celor doi doctori. Acestia au spus:

"Este datoria si placerea noastra (consiliului) sa exoneram pe dl. Linch si pe dl. Gaskell de acuzatiile de participare la aceste actiuni lipsite de profesionalism si laudam zelul si minutiozitatea serviciilor oferite de acesti ofiteri"

Oldham a fugit si nu a mai fost gasit.

Dupa aceste evenimente atat Samuel Gaskell cat si Lynch nu au ales sa ramana la spitalul din Swan Street, fie deoarece epidemia incepuse sa scada in intensitate fie datoritat experientelor traite acolo.

La sfarsitul lunii septembrie Samuel a fost numit chirurg la un spital nou deschis numit Stockport Infirmary, unde a muncit pentru urmatoarele 18 luni. Aici a avut de a face cu o serie de incidente grave pe care Chappele le-a descris ca: "accidente industriale deosebit de grave care ingrozesc vizitatorii" [5]. In 1845 Samuell prezinta Asociatiei Britanice York o lucrare numita "Table of Accidents brought to the Stockport Infirmary and Attended by the House Surgeon, in the Years 1833, 1834, and 1835" care a fost inclusa in Jurnalul Societatii Regale de Statistica din septembrie 1845. Lucrarea prezenta statistici referitoare la cei internatii pentru accidente industriale, pentru barbatii varsta era cuprinsa intre 5 si 50 de ani cu majoritatea cazurilor fiind intre 10 si 18 ani, iar pentru femei pentru varste intre 3 si 40 de ani cu majoritatea cazurilor fiind intre 11 si 14 ani.

[1] John Chapple, Elizabeth Gaskell the Early Years  (Manchester: MUP, 1997), p. 420-421 and https://archiveshub.jisc.ac.uk/search/archives/b489e047-e6b1-3992-aaa3-5e40e2147729?component=c1b663e9-011f-3367-83d4-bbf48f62a0f1

[2] It was in 1850 at a garden party hosted by Mrs Davenport at Capethorne Hall  to raise money for the Macclesfield Baths that James Kay and his wife, Lady Janet Kay Shuttleworth of Gawthorpe were introduced to Elizabeth Gaskell. Lady Janet and Mrs Davenport were cousins. In the summer of that year, Elizabeth was invited visit their summer villa, Briery Close in Windermere, where she was introduced to Charlotte Bronte.

[3] If the letter in Chapple and Shelston dated Oct 6th is dated correctly they must have arrived in Manchester on October 4th 1832. Further letters of Mrs Gaskell ( MUP, 2000), p. 21.

[4] Information from Chethams Library.

[5] Chapple, Early Years, p. 426