Ce patesti cand esti naiv
Cat esti tanar ti se tot spune de catre cei mai in varsta si mai intelepti decat tine ca viata e mai complicata decat pare, ti se spune mai in gluma mai in serios sa nu te grabesti cand iei decizii mai ales in dragoste, sa iti traiesti viata, sa profiti de tinerete dar tu nu asculti, tu esti mai inteligent, tu stii mai bine decat restul lumii.
Si vine momentul in care te indragostesti, totul e minunat si va iubiti la nebunie , locuiti impreuna si va intelegeti de minune. Apoi luati decizia sa va casatoriti si o faceti fara ezitare... de ce nu ati face-o sunteti indragostiti, nimic nu poate sa intervina intre voi... dragostea voastra este prea puternica si cu toate astea...
Odata ce nebunia nuntii a trecut si va reintrati in normal incet, incet apare monotonia si iti spui ca este normal... nu are rost sa iti faci probleme, de ce ti-ai face? esti indragostit la nebunie si simti ca este reciproc.
Si apoi incep sa apara fisurile...
La inceput sunt chestii marunte, mici discutii contradictorii peste care treci usor dar pe masura ce trece timpul acele mici discutii devin din ce in ce mai mari in mare parte pentru ca in loc sa apara noi certuri chestiile marunte care incep cearta sunt amplificate de faptul ca vechile motive revin si in loc sa se treaca peste ele acestea se adaoga si ajung sa creasca in mod exponential... Se aduna din ce in ce mai multe si oricat de mult ai incerca sa diminuezi, sa iti ceri scuze si sa incerci sa nu mai repeti aceleasi greseli nu reusesti nimic altceva decat sa amplifici certurile.
Si asa se ajunge la tacere... zile, saptamani, luni intregi in care singura discutie semnificativa cu jumatatea ta este buna seara si noapte buna (daca ai noroc) si nu ai ce sa faci... Poti numai sa taci din gura si sa speri ca lucrurile vor reintra in normal pentru ca de fiecare data cand deschizi subiectul raspunsul este acelasi ... Nu am nimic... Totul este in regula.
De fiecare data cand incerci sa deschizi subiectul se ajunge la cearta indiferent de cat de diplomatic ai fii si indiferent de cat de mult ti-ai dori sa reaprinzi flacara. Esti pus la perete si condamnat pentru fiecare cuvant si atunci ce faci?
Ce ai mai putea face? Continui asa? Lasi totul sa decurga in mod natural? Si daca nu poti face asta? Singura solutie care iti ramane este sa te intorci in tineretea ta si sa iti aduci aminte de sfaturile primite si de persoanele care ti le-a oferit si sa incerci sa iti dai seama cum au reusit ei sa se adapteze si atunci realizezi ca exista cateva solutii dar din pacate nici una nu iti este pe plac dar par mult mai justificate acum decat cu 10 ani in urma. Incepe sa iti para rau ca i-ai judecat pe cei care prefera sa stea la bar si sa isi inece in alcool problemele, incepi sa ii intelegi pe cei care au gasit alinarea in bratele altei sau altor femei sau au ales sa plece de acasa. Ai judecat cu fiecare ocazie fara sa cunosti intreaga poveste.
Si uite asa ajungi in pozitia in care tu esti cel care dai sfaturi la tineri iar ei sunt cei care sunt mai intelepti, ei sunt indragostiti, lor nu li se va intampla asta si asa incepe un nou cerc vicios.
Numarul de relatii care reusesc sa ocoleasca ciclul asta sau sa gaseasca o solutie este atat de mic incat este neglijabil.
Am inteles de la bun inceput ca nu exista relatii perfecte, ca ani de coabitare pot sa aduca o serie de provocari greu de depasit dar nu imposibile pentru ca din cand in cand mai vezi cate un cuplu plimbandu-se pe strada si tinandu-se de mana sau chiar mai mult decat atat inca vorbesc dupa ani lungi de casnicie si de fiecare data te intrebi care este secretul? Nu stiu... Sper sa il descopar inainte de a fii prea tarziu. Daca nu este deja.
Si vine momentul in care te indragostesti, totul e minunat si va iubiti la nebunie , locuiti impreuna si va intelegeti de minune. Apoi luati decizia sa va casatoriti si o faceti fara ezitare... de ce nu ati face-o sunteti indragostiti, nimic nu poate sa intervina intre voi... dragostea voastra este prea puternica si cu toate astea...
Odata ce nebunia nuntii a trecut si va reintrati in normal incet, incet apare monotonia si iti spui ca este normal... nu are rost sa iti faci probleme, de ce ti-ai face? esti indragostit la nebunie si simti ca este reciproc.
Si apoi incep sa apara fisurile...
La inceput sunt chestii marunte, mici discutii contradictorii peste care treci usor dar pe masura ce trece timpul acele mici discutii devin din ce in ce mai mari in mare parte pentru ca in loc sa apara noi certuri chestiile marunte care incep cearta sunt amplificate de faptul ca vechile motive revin si in loc sa se treaca peste ele acestea se adaoga si ajung sa creasca in mod exponential... Se aduna din ce in ce mai multe si oricat de mult ai incerca sa diminuezi, sa iti ceri scuze si sa incerci sa nu mai repeti aceleasi greseli nu reusesti nimic altceva decat sa amplifici certurile.
Si asa se ajunge la tacere... zile, saptamani, luni intregi in care singura discutie semnificativa cu jumatatea ta este buna seara si noapte buna (daca ai noroc) si nu ai ce sa faci... Poti numai sa taci din gura si sa speri ca lucrurile vor reintra in normal pentru ca de fiecare data cand deschizi subiectul raspunsul este acelasi ... Nu am nimic... Totul este in regula.
De fiecare data cand incerci sa deschizi subiectul se ajunge la cearta indiferent de cat de diplomatic ai fii si indiferent de cat de mult ti-ai dori sa reaprinzi flacara. Esti pus la perete si condamnat pentru fiecare cuvant si atunci ce faci?
Ce ai mai putea face? Continui asa? Lasi totul sa decurga in mod natural? Si daca nu poti face asta? Singura solutie care iti ramane este sa te intorci in tineretea ta si sa iti aduci aminte de sfaturile primite si de persoanele care ti le-a oferit si sa incerci sa iti dai seama cum au reusit ei sa se adapteze si atunci realizezi ca exista cateva solutii dar din pacate nici una nu iti este pe plac dar par mult mai justificate acum decat cu 10 ani in urma. Incepe sa iti para rau ca i-ai judecat pe cei care prefera sa stea la bar si sa isi inece in alcool problemele, incepi sa ii intelegi pe cei care au gasit alinarea in bratele altei sau altor femei sau au ales sa plece de acasa. Ai judecat cu fiecare ocazie fara sa cunosti intreaga poveste.
Si uite asa ajungi in pozitia in care tu esti cel care dai sfaturi la tineri iar ei sunt cei care sunt mai intelepti, ei sunt indragostiti, lor nu li se va intampla asta si asa incepe un nou cerc vicios.
Numarul de relatii care reusesc sa ocoleasca ciclul asta sau sa gaseasca o solutie este atat de mic incat este neglijabil.
Am inteles de la bun inceput ca nu exista relatii perfecte, ca ani de coabitare pot sa aduca o serie de provocari greu de depasit dar nu imposibile pentru ca din cand in cand mai vezi cate un cuplu plimbandu-se pe strada si tinandu-se de mana sau chiar mai mult decat atat inca vorbesc dupa ani lungi de casnicie si de fiecare data te intrebi care este secretul? Nu stiu... Sper sa il descopar inainte de a fii prea tarziu. Daca nu este deja.
Comments
Post a Comment